Egiptul Antic

Parrallella 45` - Grupul de turism format din Cernea Cristian , Stirbu Marian , Precupetu Alexandru si Ivan Eduard va spun sa navigati cu placere pe pagina Egiptului Antic!

Egiptul este o tara mistica si pierduta in negura timpurilor, care a atras dintotdeauna vizitatori din intreaga lume. Acest tinut se dovedeste a fi unul al contrastelor, unde anticul convietuiste armonios cu modernul, de la impunatoarele piramide la apa Nilului si tinutul Luxorului, de la faimoasele plaje de pe tarmul Marii Rosii la Sharm El Sheikh.
Civilizatiile anterioare au contribuit la crearea unor peisaje care astazi se dovedesc a fi printre cele mai spectaculoase de pe mapamond. Aici puteti vizita temple antice, piramidele si Sfinxul si explora fascinanta viata subacvatica a Marii Rosii.











O contributie esentiala la inflorirea acestei civilizatii de-a lungul a 5000 de ani a avut-o Nilul, care, adunand apele din intreaga Africa, strabate desertul de la Abu Simel pana la delta de la varsarea in Marea Mediterana, de-a lungul sau aflandu-se cele mai vechi orase si cele mai marete monumente ale tinutului. Cerul fara nori binecuvanteaza si el tinutul, iar soarele cald hraneste trei recolte anual.

--------------------------------------------------------------------------------

CAIRO
Cu o populatie de peste 13 milioane de locuitori, este cel mai mare oras din Africa si Orientul Mijlociu, intemeiat in locul in care valea Nilului se continua cu o delta intinsa si fertila. Metropola se extinde in doua insule, Gezira si Roda. In impunatorul Muzeu al Egiptului veti fi uimiti de comorile faraonului Tutankhamon, printre care veti vedea, printre cele nu mai putin de 1703 obiecte antice, faimoasa masca de aur a tanarului conducator.
Din Cairo va veti indrepta spre una din cele 7 minuni ale lumii, piramidele din Giza, ale caror mistere nu au fost nici astazi dezvaluite.



--------------------------------------------------------------------------------

LUXOR
Micutul oras se afla pe locul vechii Tebe, capitala Egiptului de Sus in timpul Noului Regat. Templul din Luxor, inaltat in timpul domniei lui Amenophis III, inconjurat de maretele statui ridicate la porunca lui Ramses II, era locul unde anual se inaltau rugaciuni si se aduceau ofrande atotputernicului zeu Amon. De aici porneau barcile pe Lacul Sfant, intr-un drum simbolic care incerca sa-l reproduca pe cel al zeului-soare pe bolta cereasca.

--------------------------------------------------------------------------------

SUDUL LUXORULUI
In acest tinut mirific va intampina templul zeului Khnum, intr-o locatie ciudata, la 9 m sub nivelul solului. Putin mai departe, cele 24 de coloane ridicate in timpul imparatului Tiberius infatiseaza razboinicii egipteni si ofrandele aduse zeitatilor locale. La nici 50 km distanta se afla Templul lui Horus, superb conservat, construit de-a lungul unui secol intreg. Inspre Aswan, veti vedea o alta constructie originala: un templu dublu, cu o parte dedicata zeului-crocodil Sobek, iar cealalta lui Horus, inaltat intr-o incercare de reconciliere a fortelor luminii si intunericului. Aici s-au pastrat mumificati crocodilii care se adunau in jurul templului pentru o baie de soare.



--------------------------------------------------------------------------------

In Aswan s-a construit cel mai mare lac artificial, Lacul Nasser, din care o parte se afla si pe teritoriul Sudanului. Aswan inseamna in limba autohtona "piata" si, intr-adevar, aici se afla un bazar intins de-a lungul unui intreg bulevard, Sharia El Suk.
Sharm El Sheikh este renumit prin atractiile sale turistice, avand aeroport propriu, o bogata infrastructura hoteliera si facilitati pentru practicarea a numeroase sporturi.

--------------------------------------------------------------------------------

Informatii practice

--------------------------------------------------------------------------------

Banci
Sunt deschise de duminica pana joi intre 8.30 a.m. si 2 p.m., majoritatea fiind inchise vinerea si sambata, cu exceptia unor locatii turistice, cum ar fi hotelurile.

--------------------------------------------------------------------------------

Recomandari esentiale
Nu trebuie sa aveti bagaje voluminoase, pentru ca vi le veti transporta singuri. Luati-va la Dvs. medicamentele necesare, este greu sa le gasiti echivalentele in Egipt. O lanterna este necesara pentru vizitarea piramidelor si pentru noptile petrecute in desert.

--------------------------------------------------------------------------------

Imbracaminte
Sunt recomandate hainele usoare de bumbac, cat si o jacheta mai groasa pentru noptile racoroase. Trebuie sa aveti la Dvs. si o pereche de sandale usoare sau de mocasini pentru vizitarea moscheilor si caselor musulmane.

--------------------------------------------------------------------------------

Carti de credit
Sunt acceptate la restaurante si hoteluri, fiind preferate platii cash.

--------------------------------------------------------------------------------

Sanatate
In lunile fierbinti este pericol de insolatie. Aveti grija la insecte. Nu inotati in Nil si nu mergeti nici macar pe jos pe malurile acestuia, pentru ca va puteti infecta cu bilharzia.

--------------------------------------------------------------------------------

Limba
Dupa araba, cea mai vorbita limba este engleza.

--------------------------------------------------------------------------------

Apa
Este prudent sa consumati apa imbuteliata.

--------------------------------------------------------------------------------

Moneda
Moneda oficiala este poundul egiptean (1 pound = 100 piastri). Subdiviziunile bancnotelor sunt intre 25 piastri si 200 pounzi, iar ale monezilor intre 5 si 20 piastri. Valuta se schimba numai la banci.

--------------------------------------------------------------------------------

Clima
Temperatura medie este in jur de 32 grade Celsius. In Cairo aerul este mai umed decat in Luxor sau Aswan. Perioada de excursii recomandata pentru europeni este octombrie-noiembrie, cand in general se inregistreaza o medie de 24 grade Celsius. Iarna, in decembrie-februarie, vremea este rece (15C). Ploile cad numai pe tarmul Marii Mediterane. Intr-adevar frig este numai noaptea in desert.

--------------------------------------------------------------------------------

2010 Parrallella 45` Tourism.Toate drepturile rezervate.

Africa de Nord

Africa de Nord

Africa de Nord este regiunea cea mai de nord a continentului african, separata de Desertul Sahara de catre Africa Subsahariana. Aceasta este alcatuita din urmatoarele tari:
• Algeria
• Egipt
• Libia
• Maroc
• Sudan
• Tunisia
• Sahara Occidentala
Harta Africii de Nord


Algeria

Populatia nativa berbera din Algeria a trait sub ocupatie straina multi din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) si Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanti dintre acestia pâna la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai putin cunoscut este ca dinastia berbera Fatimid originara din Algeria a cucerit Egiptul dar a abandonat curând dupa Africa de Nord.
Algeria a fost integrata Imperiului Otoman de Khair ad-Din si fratele sau Aruj care a facut din coastele tarii o baza pentru corsari; acestia au intrat în Alger în anii 1600, dupa ce centrul lor de activitate s-a mutat la Tripoli, în Libia. În timpul Primului si celui de-al Doilea Razboi Barbar cu Statele Unite ale Americii acesti pirati au atacat vasele din Marea Mediterana.
Între timp, francezii au facut Algeria parte integranta din Franta, statut care s-a sfâsit doar la caderea celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din Franta, Italia, Spania si Malta s-au mutat peste Mediterana pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coasta si au ocupat cele mai bogate parti ale oraselor algeriene, beneficiind de confiscarea tinuturilor comunale realizata de guvernarea franceza. Persoanele cu descendenti europeni (asa numitii pieds-noirs) cât si evreii algerieni nativi au fost cetateni francezi de la sfârsitul secolului al XIX-lea; în constrast cu aceasta, marea majoritate de musulmani algerieni au ramas în afara legilor franceze si nu au posedat nici cetatenia si nici dreptul de a vota; desi au putut cere cetatenia totala începând cu 1865, doar putini au ales aceasta miscare.



Egipt
Regularitatea si bogatia revarsarilor Nilului, precum si o oarecare izolare determinata de deserturile din est si vest, au condus la dezvoltarea uneia din cele mai importante civilizatii ale antichitatii. Pe Valea Nilului, strânsa între maluri înalte si stâncoase, s-a faurit, cu multe milenii înaintea erei noastre o veche civilizatie a lumii mediteraniene, aceea a Egiptului Antic. Ea ne înfatiseaza cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o administratie, o fiscalitate, o justitie si o armata comparabile cu cele ce-au luat nastere mai apoi în tarile de pe toate continentele, înainte si dupa era noastra. Dar lumea Egiptului antic a zamislit o cultura spirituala scânteietoare pe care o admirau grecii vechi si romanii care se minunau precum fac azi multimile de turisti, sa contemple templele, piramidele sau obeliscurile înaltate de faraoni si supusii lor.
Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.Ch, fiind stapânit de numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub conducerile faraonilor Tutmes si Ramses, prin cucerirea Africii si Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie nativa, a cazut sub dominatia persanilor, în 595 î.Ch. si cucerit apoi de Alexandru cel mare în 320 î.Ch.



Libia
Primele indicatii ce apar în istorie despre Libia, se refera la mercenarii libieni angajati în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineza a lui Hannibal Barca, a angajat numerosi mercenari libieni,care mai târziu au ajuns sa constituie partea cea mai puternica a infanteriei ei în faimoasa expeditie punica peste Alpi în peninsula italiana. Coasta libiana a fost vizitata de catre greci si fenicieni, iar mai târziu, dominata de Imperiul Roman, de vandaliii condusi de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi si in sfârsit de Imperiul Otoman.




Maroc
Regatul Maroc este o tara în nord-vestul Africii. Are o lunga linie de coasta la Oceanul Atlantic care ajunge pâna la Marea Mediterana prin Strâmtoarea Gibraltar. Se învecineaza cu Algeria la est, desi granita este inchisa, Sahara de Vest la sud, Marea Mediterana la nord si Oceanul Atlantic la vest.
Rabat este capitala tarii; centru administrativ si economic. Rabat este un oras modern care a reusit sa pastreze neatins famecul celor 1001 nopti. Vechea Medina si Palatul Regal sunt doar câteva dintre comorile ascunse aici. - Casablanca este capitala economica a regatului si totodata cel mai mare port marocan. - Marrakech a fost fondat in 1062; este supranumit "Perla Nordului" si este situat într-o oaza înconjurata de palmieri, loc unde odinioara poposeau negustorii ce strabateau cararile desertului. - Fes reprezinta centrul religios al Marocului; este cel mai vechi dintre orasele lumii islamice. Este constituit din 3 parti: orasul nou (construit la începutul anilor 1900, pe cand tara era colonie franceza); orasul medieval (datând din sec.13); orasul antic (descoperit în anii 800). - Agadir este statiunea litorala a Marocului, una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului. Informatii utile Fus orar: Diferenta de fus orar este de -1 ora vara, iar în timpul iernii ora este aceeasi cu a României. Moneda nationala Moneda oficiala este dirhamul marocan. Introducere, precum si scoaterea din tara a valutei nationale este interzisa.
Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului intra in sec.5 – 2 i.e.n. in sfera de influenta a Catarginei, ca si Regatul Mauretaniei, creat de triburile berbere. Provincie romana sec. 1 – 5 d. Hr., posesiune vandala, sec. 5 – 6, apoi bizantina, sec. 6-8, Marocul este cucerit in sec. 8 de arabi, devenind o parte a lumii islamice. Portughezi si spanioli ocupa in sec. 15 temporar porturile Ceuta, Tanger, Melilla s.a. Moulay ar-Rasid, proclamat la FES, in 1666, sultan al Marocului, intemeiaza dinastia Alauita, ce domneste pana astazi. Pe la jumatatea sec. 19 Marocul devine o tinta a tendintelor coloniale ale Frantei, Spaniei, Marii Britanii si Germaniei





Sudan
Cunoscut în antichitate sub numele de Tara Kus sau Nubia, teritoriul Sudanului întretine din mileniul III î.Hr. intense relatii comerciale cu Egiptul faraonic. În timpul Regatului Nou (sec. XVI - XII î.Hr.), Egiptul înglobeaza valea Nilului între prima si cea de-a patra cataracta a fluviului sub forma unui viceregat. Regatul Nubian cu resedinta la Napata, constituit în secolul X î.Hr., stapâneste în timpul dinastiei a 25-a egiptene (numita si dinastia nubiana), între 745 si 650 î.Hr., si Egiptul. Dupa izgonirea ultimului faraon nubian din Egipt (650 î.Hr.), descendentii dinastiei domnesc asupra Nubiei înca un mileniu - în Regatul de la Napata, apoi în Regatul Meroë (secolul IV î.Hr. - secolul IV d.Hr.). Sub loviturile regatului etiopian Aksum, statul Meroë se destrama între 320 si 350. Dintre noile formatiuni statale constituite acum se impun regatele Makuria (cu resedinta la Dongola) în nord si Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care adopta în secolul VI î.Hr. crestinismul.
Dupa cucerirea Egiptului (641/642) arabii patrund si în Sudan septentrional, dar cele doua regate crestine, desi izolate, reusesc sa se mentina înca sapte secole pâna la definitiva cucerire islamica - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504.


Tunisia
Tunisia este tara cea mai nordica a Africii situata între desertul Sahara si Marea Mediterana, la 140 km de Sicilia. Este la jumatatea distantei dintre Oceanul Atlantic si valea Nillului. Coodonatele geografice ale tarii sunt între 37° 20’ si 30° 10’ latitudine nordica si 7° 30’ si 12° longitudine estica. Latimea maxima (nord-sud) 780 km, este între între Cap Blanc si punctul de frontiera Bordj el Khadra iar pe directia est-vest 380 km între insula Djerba si Nefta. Se învecineaza cu Algeria la vest si cu Libia la sud-est. La nord si est are deschidere la Marea Mediterana, lungimea coastei fiind de aproximativ 1.300 km.
Tunisia înca din timpuri stravechi este locul de întâlnire a popoarelor Orientului Apropiat si mediteraneene. Bastinasii teritoriului sunt berberii, care probabil în jurul anului 8000 î.Ch. s-au stabilit pe acest pamânt, dar nici în ziua de astazi nu stim prea multe despre împrejurari. Istoria propriu-zisa a tarii începe odata cu stabilirea fenicienilor pe aceste meleaguri, în secolul al XII-lea î.Ch. Fenicienii au creat un imperiu bazat pe comert, au fondat orasele Cartagina, Sousse (Hadrumentum) si Tunis (Thines).


























Visit The World


Alaturi de noi veti explora magiile misterioasei Africi de Nord.

Antonia Sorina Naghiu, Patricia Andreea Constantinescu, Augustin Mihai Tudose, Alexandru Stefanescu, Mihai Popescu.

India Antica

India anitca
Civilizatia Indusului a aparut în mileniul III î.Hr., pe valea fluviului Indus. Au luat nastere orasele Mohenjo-daro si Harappa. Timp de o mie de ani triburile arienilor dinspre nord au cucerit India, formând pe valea fluviului Gange numeroase state. În India, Manu a fost al doilea conducator dupa Hammurabi care a creat un cod de legi. In sec. III i.Hr., regele Asoka a unit intreg teritoriul Indiei, intemeind dinastia Maurya. Dupa moartea sa, Imperiul Maurya s-a destramat.
Valea Indusului
In India primii oameni s-au asezat in nord, intre fluviul Indus, de la care se trage numele tarii, si Gange. Acolo s-a dezvoltat o civilizatie la fel de straveche si infloritoare ca Egiptul sau Mesopotamia. India antica acoperea teritoriile pe care se afla in prezent India, Pakistan si Bangladesh. Mai multe civilizatii s-au dezvoltat in antichitate, fara sa reuseasca sa stapaneasca acest ansamblu care, fiind atat de vast, este desemnat adesea sub numele de „Subcontinentul Indian”.Cotropita cu regularitate prin frontiera ei nordica, India nu a construit aproape niciodata un imperiu unificat; numai doua dinastii Maurya si apoi Gupta, au ajuns sa domneasca aproape in intreaga tara.
ORASELE
Orasul Lothal in antichitate
Incepand cu anul 7000 i Hr., primii indieni se grupeaza in state in nordul Indiei antice (Pakistanul actual). Crescatori de animale ei sunt totodata mestesugari indemanatici; utilizand roata olarului producand ceramica. Prin anul 2400 i Hr., isi cladesc de-a lungul fluviului Indus, mari orase inconjurate de metereze, ca: Mohenjo-Daro si Harappa. Cladirile lor din caramizi sunt alineate de-a lungul unor strazi care se intretaie in unghi drept. Un sistem perfectionat de canalizare permite alimentarea lor cu apa curenta. Datorita sapaturilor arheologice efectuate in aceste orase, se cunoaste destul de bine viata locuitorilor lor. Se stie ca faceau negot cu Mesopotamia si foloseau un sistem de scriere. In schimb nu se cunosc motivele disparitiei aceste civilizatii numita "Civilizatia Indusului" in anul 1500 in.e.n
Regatele razboinice
Dupa moartea lui Asoka in anul 232 i Hr., urmasii sai nu au putut impiedica impartirea imperiului sau.Dinastia Maurya se rastoarna prin anul 185 i Hr. India va ramane divizata in mai multe regate timp de aproape 5 veacuri. Nordul tarii este cotropit in mai multe randuri, intai de sciti, apoi de nomazii Kusani veniti din Asia Centrala. Abia in sec. al IV-lea d Hr., un nou rege din N Indiei, Candragupta I, intemeiaza dinastia Gupta. Aceasta unifica India pana la navalirea hunilor, popor venit din Asia Centrala in scolul urmator.
Stiinta si moartea
Indienii credeau ca dupa moarte sufletul omului renaste într-un alt trup. Aceasta se numeste reîncarnare sau samsara. Indienii studiau astronomia, matematica, geometria, stiinta si medicina.

Canaan

Canaan sau Kanaan este un teritoriu situat în sud-estul Marii Mediterane, aflat la sudul si in prelungirea tinutului locuit de fenicieni. Acest teritoriu a fost populat în antichitate, o perioada de timp, de canaaniti, populatie practic identica cu fenicienii. Teritoriul, initial redus la coasta marii, echivaleaza si cu "Tara Promisa" triburilor evreiesti antice, cu Tara lui Israel si cu Palestina sau Iudeea de mai târziu.
Denumirea Canaan deriva din onomasticul Kna'an sau Canaan, atribuit de genealogia biblica fiului lui Ham, nepotul lui Noe). Izvoarele egiptene redau numele tarii în formele "Kan'na" si "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Tara Amoritilor), în timp ce în textele asiriene apare si ca"Chatti" (Tara Hititilor).
Initial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coasta. Concomitent cu expansiunea triburilor canaanitilor spre est, granitele Canaan-ului s-au extins pâna pe Valea Iordanului si Marea Moarta, cuprinzând si Cisiordania de azi.
Canaanul se întindea de la poalele sudice ale muntilor Liban pâna la pustiul Sinai si de la tarmul Marii Mediterane pâna dincolo de Iordan la marginea pustiului arab, tara fiind împartita în patru fâsii orientate nord-sud. Câmpia dinspre mare (Saron si Sefela) era bine locuita din vechime si era traversata de drumul comercial ce unea Egiptul cu tarile din Orientul Apropiat. Continuitatea câmpiei era întrerupta în partea nordica de muntele Carmel, spre nord ramânând izolata câmpia Izreel (Ezdraelon). Tinutul muntos din centru era compus din muntii Neftali [1] (Galileea), muntii Efraim (Samaria) si muntii Iuda (Iudeea), separati în nord prin valea Kisonului. Valea Iordanului taia tara în doua parti inegale printr-o vale adânca, terminându-se la Marea Moarta. La est de Iordan se afla tinutul Basan )(ebr.Basan) (Hauran) renumit pentru agricultura, în partea centrala, un podis în Galaad (ebr.Gilad) favorabil pasunatului, iar la sud este masivul muntelui Pisga, cu vârful Nebo (ebr.Nevo).
Gasindu-se la intersectia a doua continente, Canaanul se bucura de un comert de tranzit ce aducea prosperitate, dar a atras si incursiunile strainilor asupra acestui tinut.
Canaanitii
Canaaniti este de fapt si numele vecinilor fenicieni de la nord (denumirea "fenicieni" este de origine greceasca) care însa s-au distins mai mult prin porturile, prin activitatea lor de marinari, mesteri si comercianti, precum si mai ales prin expeditiile si colonizarea în bazinul Mediteranei, uneori chiar si în afara acestuia. Populatie de origine semita, canaanitii s-au stabilit în zona probabil spre mijlocul mileniului al III-lea î.e.c., în jurul anului 2500. Canaanitii erau înruditi cu amoritii, jebusitii, arakitii, sinitii, araditii si samareii, toate semintii urmase ale lui Sem dupa genealogia traditionala biblica. Prezenta lor în Canaan este atestata deja în jurul anului 2000 a. Chr. Canaanitii au fondat o serie de orase state, în cuprinsul carora, ulterior, filistenii au ridicat localitatile Asdod si Ekron. Potrivit informatiilor relatate de inscriptiile de la Alalah, în secolul al XVIII-lea tara "Amurru" facea parte din Siria. Între anii 1500-1380 a. Chr. teritoriile canaanite au fost incluse în statul egiptean, iar ceva mai târziu, dupa 1380, partile sale nordice au intrat la un moment dat în sfera autoritatii hitite. Potrivit relatarilor continute în scrisorile de la Amarna, capitala Canaan-ului se afla la Gaza. În primele decenii ale secolului al XIII-lea Egiptul îsi impune autoritatea militara si politica asupra teritoriului dintre Mediterana si Valea Iordanului, anexând si partile sudice ale Siriei. Spre sfârsitul secolului al XIII-lea dominatia oraselor-state canaanite, aflata în decadere, a fost anihilata de atacurile triburilor israelite conduse de Josua. În fine, spre mijlocul secolului al XII-lea, dupa 1177, Canaan-ul este invadat de „popoarele marii”, sintagma prin care trebuie identificati filistenii. Acestia i-au respins spre nord si est pe canaaniti, ocupând si asezarile lor fortificate, incluse acum în Filistia.
Civilizatia Ebraica
Civilizatia ebraica s-a constituit si a durat timp de 14 secole pe un teritoriu foarte restrans: suprafata Israelului era la inceput de aproximativ 15000 km2. Numeroaselor cutremure, vanturilor desertului, perioadelor lungi de seceta norilor pustiitori de lacuste, tantarilor care raspandeau malaria, invaziilor triburilor nomade, li se mai adaugau primejdiile permanente ale unei faune feroce de lei, ursi, lupi, leoparzi si serpi veninosi. Cursurile de apa erau foarte putine si sarace. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina “tara in care curge laptele si mierea”. Caci daca vegetatia saraca a stepelor din nordul tarii limita posibilitatile economice ale evreilor doar la pastorit, in schimb in valea Iordanului cresteau curmalul si trestia de papirus; iar pe coline vita de vie si smochinul, rodiul si maslinul, arbori rasinosi si arbori folositi la constructii (stejarul, cedru, chiparosul si sicomorul). In campiile vailor se cultivau orzul si graul, iar pastorii cresteau turme mari de de oi si capre.
Din imensul rezervor de populatii semite a coborat un grup numeros de semiti nomazi condusi de legendarul sef de trib Abraham. Penetratia lor lenta si pasnica in regiunile Siriei de azi e atestata inca din prima jumatate a mileniului al II-lea i.C. In Egipt – unde unele triburi nomade au migrat in cautare de pasuni pentru turme, majoritatea lor ramanind in Palestina – prezenta lor poate fi pusa in legatura cu aparitia in valea Nililui a acelor populatii semite de imigrati si traind aproape in conditii de sclavie. In secolul al XIII-lea i.C., in timpul domniei lui Ramses al II-lea evreii erau pusi la munci grele in constructii. Aceasta situatie a determinat fuga din Egipt. Aceste triburi semite sub conducerea lui Moise, au migrat din regiunea Deltei spre rasarit, strabatind nordul Peninsulei Sinai, ocolind Marea Moarta prin sud si, trecind Iordanul dinspre partea estica, au ajuns in Canaan.
In timpul acestei migrati lente care a durat aproximativ 40 de ani evreii s-au organizat intr-o confederatie de triburi, au trecut la o viata sedentara si au inceput actiunea de ocupare a Canaanului.
Teritoriul Palestinei, aflat sub suzeranitatea mai mult nominala a Egiptului, era ocupat – la est si sud de Marea Moarta – de orase-state, de micile regate Amon, Moan, Edom; iar la apus, de-a lungul coastei mediteraneene, de canaaneeni. Inaintea acestora insa Canaanul fusese ocupat de amoreeni, o alta populatie semita. Civilizatia amoreana se formase sub influenta celei babiloniene si a celei egiptiene. Orasele erau mici ca intindere, dar erau bine organizate si puternic fortificate. Locuitorii foloseau unelte si arme de bronz, precum si obiecte de podoaba lucrate in aur, argint, fildes si pietre semipretioase. Religia lor, politeista, avea evidente influente babiloniene. Anumite elemente de civilizatie si de cultura amoreana au fost preluate si pastrate de noii veniti, de canaaneni, care i-au impins pe amoreeni spre nord. Aceasta s-a petrecut pe la mijlocul mileniului al II-lea i.C., cand teritoriul Palestinei ( pana atunci sub suzeranitate babiloniana ) a trecut sub stapanirea Egiptului. Pozitia geografica a Palestinei ii asigura o importanta particulara pentru comertul de tranzit cu regiunile rasaritene. S-au construit aici fortificatii, palate regale si temple egiptene. 14827pii92bsh5j
Catre sfarsitul scolului al XII-lea i.C. canaanenii erau cunoscuti ca intrbuintau fierul in constructia carelor de lupta. Razbonici, dezvoltand o viata urbana, putin dotati insa pentru arta, manifestau in schimb o inclinatie deosebita pentru comert. Caracterul complex al culturii canaanene este demonstrat si de religia lor: cu zeitati egiptene, babiloniene si locale. Divinitatea lor suprema era Baal – la origine zeul naturii, al fertilitatii, devenit mai tarziu zeul cerului, al furtunii si al ploii, protectorul prin predefinitie al vietii agricole Aceasta este deci ambianta culturala si de civilizatie materiala in care vor patrunde, inca din secolul al XII-lea i.C., evreii.
Momentul politic era favorail. Egiptul era amenintat de hititi, de babilonieni si de asirieni, discordiile si rivalitatile interne slabeau forta de rezistenta a canaaneenilor. La inceput triburile nomade ale evreilor au intretinut relatii pasnice cu cananeeni; si nu rareori se intampla ca un clan israelit mai slab sa solicite protectia unui uuni trib canaanean mai puternic. Au fost si conflicte armate numeroase, dar fiind depasiti de superioritatea militara a canaaneenilor si fiind lipsiti de experienta de razboi, evreii au trebuit sa se multumeasca sa ramana in regiunile de deal, neputand sa ocupe zonele de campie care erau protejate de orasele fortificate si de numeroasele care de lupta ale canaaneenilor. Triburile israeliene au inceput sa patrunda in Canaan sub conducerea lui Iosua, urmasul lui Moise care intre timp murise. Au inaintat spre nord, ajungand pana la zidurile Ierusalimului – “orasul palmierilor”. Cetatea putea rezista, cu cele doua randuri de ziduri groase de 3.5 metri si 10 metri inaltime. Dar gratie superioritatii numerice a israelienilor, entuziasmului, fanatismului si disperarii lor, sistemul de aparare al cetatii a cedat.
Dupa aceasta prima victorie au urmat altele (contra oraselor-cetati Dabir, Lachis, etc.). Cu timpul, si dupa lupte continui si cu alte triburi invecinate – ale moabitilor, amonitilor – forta si experienta razboinica a israelienilor sporesc. Inainteaza spre nord si ii inving pe canaaneni (1125 i.C.). Este perioada in care, dupa moartea lui Iosua, apare un tip nou de razboinic, tipul conducatorului militar specializat – “judecatorul”, cum este numit in Biblie. Obiectivul principal al triburilor israeliene erau vaile fertile ale Canaanului, fasia de circa 30 km latime de-a lungul coastei Mediteranei.
Pe la inceputul secolului al XII-lea i.C. aparuse un nou pericol: migratia in masa a “Popoarelor Marii”, care ataca si distrug vechile cetati maritime feniciene si invadeaza nordul Egiptului. Invinsi de Ramses al III-lea, invadatorii se retrag in bogata campie a Palestinei. Acest grup de razboinici filistinieni era foarte puternic (dotat cu arme noi, superioare, de fier). Cum ei urmareau sa ocupe intreg Canaanul, filistinienii intrara in conflict cu israelienii. Dupa primele victorii acestia ocupa zona colinara, Palestina centrala, si isi dezarma adversarii. Asadar, in jumatatea a doua a secolului al XI-lea existenta poporului israelian era amenintata. is827p4192bssh
In anul 1020 i.C. Saul este proclamat rege. Incepand un razboi de guerila contra filistinienilor, Saul s-a dovedit a fi un bun tactician; dupa mai multe atacuri surpriza filistinienii au fost invinsi si alungati din teritoriile israeliene. Victoriile lui Saul au dat curaj triburilor ebraice. Dar in cadrul unei mari contraofensive a filistinienilor, israelienii au fost invinsi, iar Saul s-a sinucis. Saul fusese un bun sef militar, dar mai putin ca organizator si ca om politic. Cand a vazut ca ginerele sau David se bucura de o popularitate din ce in ce mai mare, Saul, gelos, l-a persecutat. Ca sa scape cu viata David a fugit din Iudeea sa natala. Dupa moartea lui Saul s-a intors si a fost ales rege de tribul sau apoi si de celelalte triburi. Victorios in doua lupte contra filistinienilor, isi elibera poporul. Cuceri regatul Edom, castigand astfel un teritoriu foarte important din punct de vedere economic; ii invinse pe armenii din nord, pe amonitii si pe moabitii din sud; dupa care isi intinse mult si spre rasarit frontierele. David a organizat o buna administratie civila, a dat tarii ocapitala stabila, Ierusalimul, a stabilit relatii de cooperare cu Hiram, regele Tirului si a creat o armata al carei nucleu era un puteric corp permanent de mercenari. In lunga sa domnie de 33 de ani David a creat, dintr-o slaba confederatie de clanuri si triburi, un regat centralizat puternic. Fiul sau Solomon a dus regatul Israelului la un nivel inalt de prosperitate economica. Figura tipica de monarh oriental absolut, Solomon a stabilit mai intai importante relatii diplomatice cu Egiptul, cu Tirul, cu regatul Seba, s.a. Si-a asigurat iesirea la mare anexand si ultima fortareata Geser din Canaan. A construit la Marea Rosie portul Etziongaber, a fortificat punctele ce comandau marile drumuri comerciale care traversau Palestina.